(În calitate de vizitator al acestui blog,
ați citit și sunteți de acord cu politica de confidențialitate.)
DESCIFRAREA ÎNSEMNELOR DE PE TABLOU
CONFIRMĂ IDENTITATEA GIOCONDEI
"Niciun om care nu este matematician să nu citească lucrările mele".
Leonardo da Vinci
• Mai există o cheie cu ajutorul căreia ar putea fi descifrată identitatea misterioasă şi controversată a personajului din tabloul cel mai cunoscut al lui da Vinci, "Gioconda".
• Cheia respectivă este una străveche, iar utilizarea ei pentru a completa lista actuală de semnificaţii ale capodoperei conduce la concluzii mai mult decât interesante.
• Totul vine să confirme afirmaţia lui Sigmund Freud că respectiva operă ar fi o reprezentare a mamei artistului, Caterina, de care Leonardo a fost despărţit din copilărie și de la care i-ar fi rămas doar vagi amintiri.
• Pentru a realiza acest portret matern, pictorul a utilizat trăsături fizice ale lui însuși, adică native sau moștenite, dar și regăsite la alte persoane din anturaj, nu neapărat feminine, precum modelul Madonna Lisa del Giocondo ori Lisa Gherardini și discipolul Salai.
• Literele, respectiv cifrele microscopice, descoperite pe tablou, deşi neconfirmate încă de către experţii Muzeului Luvru, pot fi decriptate prin aceeaşi metodă și vin să confirme veridicitatea teoriei.
• Dar să fie, totuși, "Mona Lisa" un portret multiplu?
LITERE CU VALORI CIFRICE
Graţie scriitorului Dan Brown, codul lui da Vinci este atât de cunoscut, încât s-ar putea considera că subiectul este epuizat, însă lucrurile nu stau deloc astfel, iar rândurile următoare îşi propun să scoată în evidenţă noi valenţe ale acestuia, cu ajutorul unei chei mai rar folosite de către cercetători şi anume gematria sau ghematria, adică atribuirea de valori cifrice literelor şi cuvintelor.
De precizat, însă, că, în cazul de față, este vorba despre o formulă atipică, mai degrabă doar inspirată din respectiva gematrie ori, altfel exprimându-ne, despre o versiune sau variantă personalizată, adaptată, derivată tocmai spre a nu putea fi descifrată prea facil, dar nici foarte sofisticată, astfel încât să fie, totuși, decriptată.
Studiul acesta a fost publicat, într-o versiune prescurtată,
pe efemeride.ro, putând fi și acolo citit prin click pe legătura de mai jos:
Răsfoind "Oxford Dictionaries", aflăm următoarele: "Definition of gematria in English/[...]/A Kabbalistic method of interpreting the Hebrew scriptures by computing the numerical value of words, based on the values of their constituent letters"./Example sentences/Another important aspect in gematria are the numerical values of letters: A = 1, B = 2…/He does say that there was special significance in the number 18, since in gematria (an important method of divination among Jews at one time), this was the number equivalent of the word life. [...]/Origin/Mid 17th century: from Aramaic gīmaṭrĕyā, from Greek gēometria (see geometry)"1.
Una dintre definiţiile ei mai poate fi găsită şi în Dicţionarul "Larousse", sub această formă: "Gématrie/nom féminin/(altération de grec geômetria, géométrie)/Procédé fréquent dans la Bible et chez les Pères de l'Église, qui consiste à rélier un nombre à un mot dont on additionne les valeurs numériques et symboliques de chaque lettre"2.
O traducere alternativă a celor anterioare este oferită de către David A. Cooper: "În căutarea codurilor secrete, cabaliştii s-au folosit de o mare varietate de instrumente. Unul dintre acestea este metoda analitică de ghematria, potrivit căreia fiecare literă a alfabetului ebraic are o valoare numerică"3.
Ca un fel de posibilă reminiscenţă a unor aspecte similare, alfabetul latin are şi el această caracteristică, cifrele fiind marcate grafic prin combinaţii de litere, e drept că nu neapărat cu latura implicită de transmitere a unui sens ascuns.
Este mai mult decât plauzibil ca da Vinci să fi aflat despre asemenea lucruri de la un matematician, de la prietenul său de aproape o viaţă, Luca Pacioli, bun cunoscător, printre altele, al aritmeticilor recreaţionale, neconvenţionale sau simbolice.
"SERUL" ADEVĂRULUI:
TESTIS UNUS, TESTIS NULLUS
Se poate, desigur, naște suspiciunea că avem de-a face cu o formă pseudoștiințifică de analiză, dar, încă de la bun început, se impune a menționa că menirea acestor rânduri nu este nici pe departe de a face critică de artă, ci de descifra sau decripta, cu ajutorul altei științe – criptologia – sau cu instrumente ce nu se limitează exclusiv la metoda estetică, posibile mesaje ascunse în anumite opere de artă, printr-un cod de comunicare ales de autor tocmai spre a nu fi pe placul esteticienilor și pentru a nu fi găsit, descoperit doar de către aceștia.
Principiul de bază al acestui studiu este "testis unus, testis nullus", potrivit căruia, la stabilirea adevărului, este nevoie de mai mult decât de o singură probă, motiv din care, în cazul de față, s-a încercat aducerea în favoarea ipotezelor expuse a mai multor elemente, dacă nu în totalitate concludente, atunci cel puțin semnificative.
Redactarea la modul probabil este, într-adevăr atipică, neobișnuită, dar aceasta doar respectă principiile multiple de incertitudine și de scepticism ale cercetătorului, care nu pretinde exclusivism, ci doar manifestă, complemetar față de celelalte teorii, o prudență a judecăților, care nu echivalează cu insuficiența argumentării, ba dimpotrivă.
GHICITOAREA DIN TABLOU
Dat fiind faptul că, așa cum au stabilit biografii, Leonardo nu a cunoscut foarte bine latina, am aplicat o formă simplă, nu foarte complicată, de gematrie derivată pe alfabetul limbii sale materne, italiana (versiunea fără influenţe străine/lettere straniere – J, K, W, X, Y, intrate mai târziu în italiană), stabilind pentru fiecare literă valori cifrice, corespunzătoare ordinii lor fireşti:
A = 1 B = 2 C=3 D = 4 E = 5 F = 6 G = 7 H = 8 I = 9
L = 10 M = 11 N = 12 O = 13 P = 14 Q = 15 R = 16
S = 17 T = 18 U = 19 V = 20 Z = 21
Teoria a fost prezentată de către Ben Davis
de la "artnet news",
sub titlul "[...] Mona Lisa's Secret Number [...]":
Completând această conversie cifrică a literelor cu aritmetică simbolică sau neconvenţională ori aritmosofie (constând în suma cifrelor care formează un număr, exemplificată concret prin suma celor două cifre de 1 care formează numărul 11 ş.a.m.d.), am obţinut următoarele rezultate:
MONA LISA = 11 + 13 + 12 + 1 + 10 + 9 + 17 + 1 = 74 = 7 + 4 = 11 = 1 + 1 = 2
CATERINA = 3 + 1 + 18 + 5 + 16 + 9 + 12 + 1 = 65 = 6 + 5 = 11 = 1 + 1 = 2
Rezultatul comun al acestor calcule simple face plauzibilă echivalenţa dintre cele două nume:
2 = 2
MONA LISA = CATERINA
Aceasta oferă noi posibile indicii despre adevărata identitate a personajului din tablou, care nu trebuie neapărat confundat cu modelul ales de către artist, Madonna Lisa del Giocondo sau Lisa Gherardini, la care, potrivit lui Sigmund Freud, el ar fi regăsit trăsăturile definitorii ale mamei sale.
De notat că respectiva cifră (2) este, în mod cert, una dintre cheile evidente ale capodoperei: acesta este chiar numărul singurelor degete vizibile întregi sau complete (arătătorul şi cel mijlociu) de la mâna dreaptă a personajului; drumul lateral are şi el forma cifrei doi; podul poate fi considerat un corespondent al acestei cifre, deoarece leagă două maluri sau două lumi, lateralele permit să se întrevadă doua baze de coloane, după cum, de altfel, reiese din imaginile următoare.
Relevant în imaginile de mai sus nu este
că Mona Lisa are doi ochi sau două brațe,
ci faptul că respectiva cifră, doi,
mai apare și acolo unde nu este evidentă
Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Mona_Lisa
DETALII DE EXPRESIE
Este important de precizat că nu neapărat "inventarul" elementelor de anatomie, (doi ochi, două brațe etc.) exprimă cifra 2/doi, ci acele detalii cheie, oarecum discrete sau mai puțin observabile, ce apar atât în planul apropiat, cât și pe fundalul tabloului, făcând trimitere la aceeași cifră.
Se impune, așadar, distincția între detaliile anatomice și cele de expresie (două maluri, două coloane, două degete peste manșetă, două meandre).
A nu se înțelege că este nesemnificativă tehnica artistică, altminteri foarte sofisticată, de reprezentare anatomică, ba dimpotrivă, dar aceasta este o cu totul altă "poveste", în legătură cu care experții și cercetătorii aduc frecvent noutăți realmente impresionante, ce nu fac, însă, obiectul prezentului studiu.
Cu alte cuvinte, relevant în imaginile anterioare nu este că figura centrală are doi ochi sau două mâini, ci că respectiva cifră mai apare și acolo unde nu este chiar evidentă, totul venind să completeze rezultatele comune ale calculelor prezentate, în spiritul îndemnului autorului, redat încă de la începuturile acestor rânduri.
La fel de edificator, în acest sens, este și un alt tablou celebru al lui Leonardo, "Cina cea de taină", în care nu este important că Iisus are două brațe (afirmația ar fi chiar o platitudine), ci, așa cum criticii de artă au remarcat, că apostolii sunt grupați trei câte trei.
Un alt exemplu, poate cel mai concludent, există, însă, în cazul operei "Leda" (pierdută, dar păstrată în reproduceri ale altor pictori cunoscuți), unde semnificativ nu este că personajul feminin are doi ochi sau două gambe, ci faptul că elementele de referință sunt reprezentate grupat, două câte două (două personaje principale, două ouă sparte, doi prunci din fiecare ou, doua bucăți sparte din fiecare ou).
COD ÎN FORMULĂ DUALĂ
Tocmai "Leda" este considerată a fi un alt tablou faimos al lui da Vinci, despre care trebuie, totuși, precizat că nu are chiar această denumire, ci "Leda și lebăda" (operă pierdută, dar, așa cum am mai afirmat, rămasă în memoria umanității grație unor reproduceri ale altor artiști, considerate foarte asemănătoare), creație a cărei titulatură conține un nume feminin, care şi el conduce tot către aceeaşi cifră...
LEDA = 10 + 5 + 4 + 1 = 20 = 2 + 0 = 2
De reamintit anumite fapte evidente, care, de această dată, nu necesită citare și nici avizul unui specialist, ba chiar pot fi uşor observate la o privire sumară: din nou, cifra doi este una dintre cheile de interpretare, deoarece personajele și anumite elemente de decor sunt vizibil reprezentate grupat, două câte două, așa cum se observă în ilustrațiile de mai jos.
Semnificativ în fotografiile anterioare
nu este că Leda are doi ochi sau două gambe,
ci faptul că respectiva cifră, doi,
se repetă în alte detalii cheie
CIFRUL MICROSCOPIC
Potrivit www.dailymail.co.uk4, Silvano Vinceti, în calitatea sa de preşedinte al Comitetului Naţional Italian pentru Conservarea Moştenirii Culturale, a mai declarat că pe acelaşi tablou au fost descoperite litere şi cifre microscopice, LV (iniţialele autorului) în ochiul drept, CE sau B în cel stâng şi L2 sau LS ori 72 între arcadele podului, semne grafice care nu pot fi citite precis, din cauza deteriorării pe măsura trecerii timpului.
De notat că informaţia nu a fost confirmată de către experţii Muzeului Luvru din Paris, unde este expus tabloul.
Fără pretenția unei completări, am putea afirma că geniul lui Leonardo ar fi putut face intenționat în așa fel, încât literele și cifrele respective să fie foarte asemănătoare, spre a avea valori duble sau chiar multiple.
Cu ajutorul gematriei şi al aritmeticii simbolice, s-ar putea stabili o variantă plauzibilă a cifrului respectiv (în cazul în care acesta este real) graţie aceluiaşi rezultat comun, cifra 2:
LVCE = 10 + 20 + 3 + 5 = 38 = 3 + 8 = 11 = 1 + 1 = 2
L2 ar fi o criptogramă a numelui Leonardo, care, prin aceeaşi metodă, este echivalent tot al cifrei doi/2:
L2: L = L(EONARDO) = 10 + 5 + 13 + 12 + 1 + 16 + 4 + 13 = 74 = 7 + 4 = 11 = 1 + 1 = 2
Evident, fiind vorba despre a doua literă a alfabetului, se obține din nou un rezultat identic:
B = 2
TRAVESTITUL DIN "GIOCONDA"
Conform www.telegraph.co.uk 5, acelaşi Silvano Vinceti, mai mult sau mai puțin controversat, dar cu solide argumente, susţine că modelul lui Leonardo nu ar fi fost Madonna Lisa del Giocondo sau Lisa Gherardini, ci ucenicul acestuia, Giacomo Caprotti, cunoscut ca Salai.
În ciuda tuturor probelor prezentate (trăsături fizice asemănătoare), rămâne pentru mulți dintre noi dificil de crezut că da Vinci ar fi avut ca model un bărbat pentru a picta o femeie cu o vestimentaţie specifică proaspetelor mame sau că nudul feminin din "Leda", foarte asemănător facial cu figura din "Gioconda", ar fi inspirat și dintr-unul masculin.
Oricum, aura de mister rămâne, deoarece numele de Salai conduce, precum la Mona Lisa şi Caterina, tot către cifra doi, acest fapt venind să certifice teoria respectivă:
SALAI = 17 + 1 + 10 + 1 + 9 = 38 = 3 + 8 = 11 = 2
CONFIRMĂRI
Eventuala corectitudine a metodei prezentate este cu atât mai plauzibilă, cu cât ea poate fi verificată cu succes pe alte criptograme, ideograme sau rebusuri gândite de Leonardo.
Astfel, în cartea Vittoriei Haziel, "Patimile după Leonardo..." sau "La pasione secondo Leonardo", am regăsit diverse dezlegări ale rebusurilor "q3"6, respectiv "E mo nel f...oco = Tremo nel fuoco"7, pentru care propunem, nu neapărat ca o completare, decriptările următoare.
Spre exemplu, echivalenţa propusă de Vittoria Haziel dintre q3 şi QUE (în forma q = 3 = que) poate fi verificată cu ajutorul gematriei şi al aritmeticii simbolice astfel:
Q3: QUE = 15 + 19 + 5 = 39 = 3 + 9 = 12 = 1 + 2 = 3
Metoda poate fi aplicată şi pentru ideograma "E mo nel f...oco = Tremo nel fuoco", deoarece corespondenţa, semnalată de aceeaşi Vittoria Haziel, dintre E-ul scris de mână şi cifra 3 (E şi 3 fiind semne grafice în oglindă sau retroversate), poate fi şi ea probată după cum urmează, aşa încât devine cert jocul leonardesc de cuvinte E MO = TREMO:
E(MO) = TRE(MO)
E = TRE = 18 + 16 + 5 = 39 = 3 + 9 = 12 = 1 + 2 = 3
Predilecția lui Leonardo da Vinci pentru cifra trei este evidentă, spre exemplu, în la fel de cunoscuta operă, "Cina cea de taină", unde apostolii au fost reprezentați în grupuri de câte trei:
Așa cum criticii de artă au remarcat,
în "Cina cea de taină" nu este important
că Iisus are două brațe,
ci faptul că apostolii sunt grupați câte trei
Deloc surprinzător, termenii "foco", respectiv "f...oco", ar putea căpăta logică nu doar prin adăugarea consoanei u, ci şi prin conversie gematrică, urmată de aritmetică neconvenţională, potrivit transpunerii cifrice următoare (FOCO + U face FUOCO precum 8 cu 1 face 9):
FOCO (8) + U (1) = FUOCO (9)
FOCO = 6 + 13 + 3 +13 = 35 = 3 + 5 = 8
U = 1 + 9 = 10 = 1 + 0 = 1
FUOCO = 6 + 1 + 13 + 3 + 13 = 36 = 3 + 6 = 9
SPECTACOL DE COINCIDENŢE...
Astfel, se naşte ideea că artistul ar fi dezvoltat şi fructificat ermetic în arta sa, cu ajutorul unei forme personalizate de gematrie, respectiv al aritmeticii simbolice, o serie de evidente coincidenţe ale destinului, iniţiale sau native.
Este vorba, spre exemplu, despre acel fapt întâmplător că prenumele mamei sale, Caterina, convertit cifric, corespunde celui al modelului utilizat la realizarea capodoperei, Madonna Lisa, însă ales nu sub forma Monna Lisa, ci în versiunea Mona Lisa – apelativ/nume scris cu simplă consoană, ca în italiana veche ori populară, nu neapărat greșit (ortografic).
Chiar și la un geniu de asemenea calibru, la care nimic nu este haotic sau întâmplător, versiunea unui lanţ de coincidenţe nu este, totuși, exclusă, dar ea este mai puţin probabilă, deoarece calculele, dacă pot fi numite astfel, nu conduc (prin metoda prezentată) spre acelaşi rezultat (comun) şi la alte persoane din anturajul artistului, precum Isabella (d'Este), Cecilia (Gallerani), Albiera (di Giovanni), Beatrice (Sforza), Francesca (Lanfredini), Constanza (de Avalos), Lucrezia (Borgia), Margareta (de Valois) etc.
"La Belle Ferroniere" şi "Dama con l'Ermellino" pot fi transpuse cifric ca 2, dar deosebirile cu Mona Lisa chiar sunt frapante şi permit analogii limitate.
În schimb, deşi este vorba despre un cu totul alt personaj, conversia cifrică a titulaturii "Madonna Litta" (care face tot 2) ar putea confirma că opera aceasta este atribuită corect lui Leonardo.
LEONARDO ȘI ARITMETICA LUI LUCA PACIOLI
Predilecţia lui Leonardo pentru aritmetică poate fi explicată și prin amiciţia sa de aproape o viaţă cu la fel de cunoscutul matematician Luca Pacioli, personalitate celebră, care nu are nevoie de vreo prezentare.
Biografii au constatat deseori că, "Într-adevăr, prietenia tot mai strânsă cu Paccioli îi aprinsese mai mult ca oricând pasiunea pentru matematică, [...]"8.
Exemplele ar putea continua, dar, cel mai sugestiv în argumentarea ipotezei că opera lui da Vinci conţine mesaje exprimate aritmetic ar fi îndemnul cules dn caietele sale de însemnări: "[...] Niciun om care nu este matematician să nu citească lucrările mele"9.
DE CE ALFABETUL ITALIAN?
Alegerea alfabetului italian pentru conversia cifrică a literelor poate fi explicată prin faptul, adesea menţionat de către biografi, că Leonardo da Vinci nu excela în folosirea latinei, limbă cu statut de preferată a oamenilor de cultură la vremea aceea:
"Nu a stăpânit niciodată limba latină şi descifrarea ideilor complexe ale autorilor pe care îi citea era de două ori mai dificilă din cauza stângăciei cu care traducea cuvintele"10.
Totodată, respectivul alfabet a fost folosit, aşa cum am amintit mai înainte, în versiunea sa fără influenţele străine/lettere straniere – J, K, W, X, Y), care sunt reprezentative doar pentru neologisme şi împrumuturi din alte limbi.
"MONA LISA" VERSUS "MONNA LISA"
"Mona Lisa" este considerată, uneori, titulatura încetăţenită, în engleză, a tabloului, iar, alteori, o formă eronată (ortografic); alegerea ei şi nu a denumirii corecte în italiană, "Monna Lisa", cu dublă consoană, poate părea forţată anume pentru a se potrivi calculelor.
În realitate, "Mona Lisa" este, totuşi, o denumire italiană a vestitului tablou, nu tocmai greșită (gramatical), cum s-a stabilit adesea, ci o formă preluată din versiunea populară sau veche, neliterară, a acestei limbi mai pe placul pictorului, care nu neapărat că "[...] nu a fost niciodată un bun lingvist [...]"11, dar care adesea a preferat să evite versiunea îngrijită sau literară: "Italiana clasică îi oferea lui Leonardo o sursă bogată de exprimare poetică, dar, în pofida încrederii lui iniţiale, multe dintre cuvintele de care avea nevoie ca să-şi explice concluziile analitice pur şi simplu nu existau"12.
Un argument suplimentar în acest sens îl poate avea şi cunoscuta abreviere nu atât negramaticală, incorectă, cât străveche sau ancestrală, a numelui tatălui său: «Al său "di.s.p.ero" se citeşte "dispero", dar poate să însemne şi "di ser Piero" [...]»13.
Nu în ultimul rând, familiarizarea lui da Vinci cu italiana populară poate fi explicată prin aceea că, deşi era un om foarte cult pentru vremea sa, din pricina statutului de fiu nelegitim "Lui Leonardo nu i se îngăduia să frecventeze universitatea şi nu putea să exercite nici un fel de profesiune respectabilă, cum ar fi medicina sau dreptul [...]"14.
Motive și argumente de acest gen sunt cele ce au indus alegerea versiunii simple, de "Mona Lisa", nicidecum a celei de "Monna Lisa" (cu dublă consoană), nume propriu care, la rândul său, putea fi ticluit în diverse combinații pentru obținerea unui rezultat convenabil și prestabilit ori premeditat cu scopul suspect de a conferi în mod fals o veridicitate artificială teoriei.
Oricum, chiar dacă numele "Mona Lisa"/"Monna Lisa" ar fi scos din "ecuație" sau ignorat din cauza incertitudinilor de redactare cu simplă sau cu dublă consoană, aspectul acesta contează mai puțin, fiindcă rezultatele celelalte sunt cele ce consfințesc veridicitatea acestei teorii si nu controversele pe seama (ne)folosirii dublelor consoane de către vorbitorii de italiană vulgară/populară, vorbitori care, evident, nu aveau o instruire lingvistică.
SCENARIUL SIGMUND FREUD
Aşa cum am afirmat încă de la început, menirea acestor rânduri este să evidenţieze şi chiar să argumenteze, atât cât este posibil, printr-o metodă mai rar întâlnită (procedură care, spre deosebire de rigorile exigente ale criticii de artă și ale esteticii, în criptologie nu poate fi, totuși, considerată pseudoștiintifică), ipoteza ca pictorul să se fi folosit de modelul florentinei Madonna Lisa del Giocondo pentru a o portretiza pe cea de care a fost despărţit brutal în copilărie, adică pe mama sa, Caterina, ca ideal de maternitate.
Aceasta impune, evident, distincţia dintre modelul ales şi personajul reprezentat.
Fără vreo comparaţie nelalocul ei, artistul a mai procedat astfel când, spre exemplu, nu s-a retras exclusiv în propria imaginaţie şi a căutat pe străzi persoane adecvate pentru a-l reprezenta pe Iuda în "Cina cea de taină": "Caut o figură care să exprime ticăloşia lui Iuda. De un an şi mai bine mă duc în fiecare zi, şi dimineaţa şi seara, în cartierul Borghetto unde locuieşte toată pleava Milanului, dar n-am izbutit încă să găsesc o figură de ticălos aidoma aceluia pe care o am eu în minte"15.
Referiri la posibilitatea ca Gioconda să exprime feminitatea maternă a Caterinei sunt diverse, dar cele mai sugestive aparţin lui Sigmund Freud, fără a însemna aceasta că i se atribuie logica falsului merit al autorităţii, ba dimpotrivă.
"If the beautiful children's heads were reproductions of his own person as it was in his childhood, then the smiling women are nothing other than repetitions of his mother Caterina, and we begin to suspect the possibility that it was his mother who possessed the mysterious smile – the smile that he had lost and fascinated him so much when he found it again in the Florentine lady"16.
ÎN LOC DE CONCLUZII
Fără pretenția vreunei concluzii, ce rămâne destul de riscantă, oricât de prudent ar fi ea exprimată, putem, totuși, îndrăzni a crede că rezultatul cifric comun al transpunerilor prezentate face plauzibilă următoarea idee: cu scopul de a-și imortaliza propria mamă, vag amintită, Caterina, de care a fost despărțit încă din copilărie, da Vinci a preluat trăsături fizice regăsite sau bănuite a exista la mai multe persoane – la el însuși, la modelul Lisa del Giocondo, respectiv la discipolul Salai.
Toate acestea vin să confirme, dacă mai era nevoie, o veche teorie a celebrului Sigmund Freud și anume aceea că "Gioconda" este nimic altceva decât un portret matern.
De asemenea, date fiind concluziile pertinente, enunțate de-a lungul timpului de către foarte mulți cercetători, tabloul "Mona Lisa" poate fi considerat, până la aflarea cu precizie a adevărului, un portret multiplu, diversele figuri reprezentate fiind genial imortalizate într-un singur chip, care a uimit și continuă să uimească o lume întreagă.
RÉSUMÉ
Par l'intermédiaire de la gématrie – une ancienne méthode de lecture des messages secrets, mais cette fois adaptée et appliquée sur le da Vinci code – on peut argumenter l'hypothèse que l'artiste a utilisé les caractéristiques physiques de Madonna Lisa del Giocondo pour faire un portrait symbolique de sa mère, Caterina, parce qu'il a été brutalement privé de son amour depuis l'enfance.
Les conversions numériques des noms Mona Lisa, Caterina, Leonardo etc. et la somme des chiffres obtenus mènent toujours vers le même résultat final.
Tout cela confirme l'ancien soupçon de Sigmund Freud: le célèbre chef-d'œuvre est un portrait maternel.
La même procédure peut être appliquée avec succès pour résoudre d'autres idéogrammes, cryptogrammes ou jeux de mots, conçues par Leonardo.
La méthode présentée permet aussi un décryptage plausible des lettres et des chiffres microscopiques, récemment découvertes sur la célèbre peinture.
Pavel FLORESCO
& Carmina FELICE
P.S.
La aceleaşi rezultate se ajunge şi cu ajutorul "Latin Gematria Calculator", utilizând această legătură: http://www.johncraig.net/latin.html.
Ulterior, trebuie efectuată desigur suma cifrelor obţinute din conversia literelor Leonardo, Mona Lisa, Caterina, Salai, Leda, que, tre, foco, fuoco. LVCE iese din "ecuaţie", deoarece în latină U era marcat cu litera V. Apare în schimb o nouă "coincidenţă", Giocconda (cu dublă consoană), care nu corespunde numelui Monna Lisa (tot cu dublă consoană) şi lasă impresia unei întâmplări
__________
1 Oxford dictionaries, https://www.oxforddictionaries.com/"Definition of gematria in English",
http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/gematria, data accesării 11 august 2015
2 Dictionnaires de français Larousse, http://www.larousse.fr/"définitions: gématrie",
http://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/g%C3%A9matrie/36461,data accesării 11 august 2015
3 David A. COOPER, Dumnezeu este un verb, Ed. Hasefer a F.C.E.R., Bucureşti, 1998, p.86
4 Nick PISA, The real-life Da Vinci Code: Historians discover tiny numbers and letters in the eyes of the Mona Lisa, în www.dailymail.co.uk, ediţia din 12 decembrie 2010, http://www.dailymail.co.uk/news/article-1337976/Real-life-Da-Vinci-Code-Tiny-numbers-letters-discovered-Mona-Lisa.html, data accesării 11 august 2015
5 Nick SQUIRES, Mona Lisa "was a boy", în www.telegraph.co.uk, ediţia din 2 februarie 2011, http://www.telegraph.co.uk/culture/art/art-news/8299190/Mona-Lisa-was-a-boy.html, data accesării 11 august 2015
6 Vittoria HAZIEL, Patimile după Leonardo, geniul lui da Vinci şi giulgiul de la Torino cu noile descoperiri: tehnica, semnătura, RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2008, p. 174
7 Vittoria HAZIEL, op. cit., p. 182
8 Ovidiu DRÎMBA, Leonardo da Vinci, titan al Renaşterii, Ed. Saeculum, Bucureşti, 2000, p. 133
9 Michael WHITE, Leonardo da Vinci, biografia unui geniu, Ed.Litera, Bucureşti, 2010, p. 37
10 Michael WHITE, op. cit., 131
11 Michael WHITE, op. cit., p. 130
12 Michael WHITE, op. cit., pp. 130 - 131
13 Vittoria HAZIEL, op. cit., p. 184
14 Michael WHITE, op. cit., p. 25
15 Ovidiu DRÎMBA, op. cit., p. 113
16 Sigmund FREUD, Leonardo da Vinci, a memory of his childhood, Routledge Classics, London, 2001, p 66
Legături externe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu